Mărturie

Cel mai mare erou al lumii este acela care merge şi îşi spovedeşte păcatele!

Vă prezentăm o mărturie a unei tinere după un pelerinaj la Medjugorje, anul acesta la Festivalul Tineretului (august 2010):

Anul acesta am venit la Medjugorje pentru a patra oara. Inainte sa va povestesc despre experienta mea de anul acesta, doresc sa va impartasesc despre primele trei pelerinaje la sanctuarul marian din Medjugorje.

Prima data am venit in acest loc impreuna cu familia mea, de Sarbatoarea Pastelui, cu trei ani in urma. Acest pelerinaj de acum trei ani a reprezentat o rascruce pentru familia mea. De atunci am observat cum parintii meu s-au schimbat, inima li s-a inmuiat, iar fratele meu s-a convertit imediat dupa acest prim pelerinaj.

Read more...

Marturie a unei pelerine

Frate Damian,

Ma bucur de pelerinajul din care tocmai ne-am intors, de imensa pentru mine experienta duhovniceasca, de grupul in care m-am desfasurat, de parintele Emil  si de dvs personal.

Toate acestea au fost pentru mine foarte bune, tinand cont ca abia pe data de 25.05.2010, m-am intrebat ce-o fi fiind Medjugorie asta? Pe 26 mai citeam mesajele din ultimii 10 ani, pe 27 mai am inceput cartile familiei  Hasnas, pe 28 v-a gasit secretara mea pe net si peste mai putin de o luna ma aflam in autocar spre Hertegovina.

Multumesc pentru tot! Va doresc cele bune in Domnul nostru, al tuturor!

Marina Onofras, Cabinet de avocat Marina Onofras

Forum al tinerilor ASTRU

Despre castitate, căsătorie şi viaţa juvenilă a Bisericii!

Invităm tinerii (până la 35 de ani) să se înscrie la discuţiile online pentru şi cu ei:

Introduceţi adresa voastră de e-mail aici:

MARELE SECRET DE LA FATIMA

Partea ce mai importantă a mesajului de la Fatima a fost comunicată în ziua de 13 iulie. Cu aceea ocazie Sfânta Fecioară a revelat un mare secret alcătuit din trei părţi.

Prima parte -Viziunea Infernului

Terminând de spus acestea – povesteşte sora Lucia – ea deschise mâinile, la fel ca în cele două luni precedente. Reflexia [luminii pe care o proiectau ele] părea că pătrunde în adâncul pământului şi am văzut parcă un ocean de foc. Cufundaţi în acest foc, demonii şi sufletele, ca nişte jeratice transparente şi negre, sau de culoarea bronzului, de formă umană, pluteau în mijlocul vâlvătăilor, antrenaţi de flăcările care ţâşneau din ei înşişi cu nori de fum, căzând de jur împrejur – precum scânteile în timpul marilor incendii – fără greutate sau echilibru, în mijlocul strigătelor şi gemetelor de durere şi de disperare, care te îngrozeau şi te făceau să tresari de spaimă. Demonii se deosebeau de suflete prin formele oribile şi respingătoare de animale înspăimântătoare şi necunoscute, dar transparente precum nişte cărbuni negri încinşi.

A doua parte a secretului - Anunţarea Pedepsei şi a mijloacelor pentru a o evita

Cuprinşi de spaimă şi parcă implorând ajutorul, vizionarii ridicară ochii spre sfânta Fecioară, care le spuse cu blândeţe şi tristeţe:

SFÂNTA FECIOARĂ: Aţi văzut infernul, unde merg sufletele bieţilor păcătoşi. Pentru a-i salva, Dumnezeu vrea să instaureze în lume devoţiunea pentru Inima mea neprihănită.

Dacă veţi face ceea ce vă voi spune eu, multe suflete vor fi salvate şi va fi pace.

Războiul e pe sfârşite, dar dacă ofensarea lui Dumnezeu nu se va opri, va începe un alt război, sub domnia lui Pius al XI-lea, care va fi şi mai rău.(5) Când veţi vedea o noapte iluminată de o strălucire necunoscută, să ştiţi că acesta este marele semnal pe care Dumnezeu vi-l dă, că se pregăteşte să pedepsească lumea pentru crimele ei, prin război, foamete şi persecuţii la adresa Bisericii şi a Sfântului Părinte.

Pentru a împiedica toate acestea, voi veni să cer consacrarea Rusiei Inimii mele Neprihănite şi împărtăşania reparatorie în primele sâmbete. Dacă cererile mele vor fi satisfăcute, Rusia se va converti şi va fi pace; dacă nu, ea îşi va răspândi greşelile în întreaga lume, propagând războaiele şi persecuţiile împotriva Bisericii: cei buni vor fi martirizaţi, Sfântul Părinte va avea mult de suferit, mai multe naţiuni vor fi nimicite. Până la sfârşit, Inima mea neprihănită va triumfa. Sfântul Părinte îmi va consacra Rusia, care se va converti, şi lumii i se va acorda un răgaz de pace.

În Portugalia, se va păstra mereu dogma credinţei.

Dar aceasta să nu o spui nimănui. Lui Francisc i-o poţi totuşi spune.

A treia parte a Secretului

A treia parte, publicată abia în anul 2000, este compusă din trei scene profetice.

Prima scenă - Prevestirea unui pericol iminent care ameninţă lumea

După cele două părţi pe care le-am expus deja, am văzut în partea stângă a Stăpânei noastre, puţin mai sus, un înger cu o sabie de foc în mâna stângă; scânteind, aceasta emitea flăcări care se părea că vor incendia lumea; dar ele se stingeau în contact cu splendoarea ce ieşea din mâna dreaptă a Stăpânei noastre în direcţia lui: Îngerul, arătând pământul cu mâna sa dreaptă, spuse cu o voce puternică: Penitenţă! Penitenţă! Penitenţă!

A doua scenă - O înfricoşătoare catastrofă care lasă jumătate din lume în ruină şi care face victime în toate categoriile sociale, inclusiv şi mai ales pe Sfântul Părinte Papa

Şi văzurăm într-o lumină imensă, care este Dumnezeu: „ceva asemănător felului în care se văd persoanele în oglindă când trec prin faţa ei”, un episcop îmbrăcat în alb, „am avut presentimentul că este Sfântul Părinte”. Diferiţi alţi episcopi, preoţi, călugări şi călugăriţe, urcând pe un munte abrupt, în vârful căruia era o cruce mare din trunchiuri neprelucrate, de parcă ar fi fost din stejari de plută cu scoarţă cu tot; Sfântul Părinte, înainte de a ajunge aici, traversa un oraş mare pe jumătate în ruină, şi aproape tremurând, cu pas şovăitor, copleşit de suferinţă şi de durere, se ruga pentru sufletele cadavrelor întâlnite în cale; ajuns în vârful muntelui, prosternat în genunchi la piciorul Crucii mari, el fu ucis de un grup de soldaţi care au tras de mai multe ori cu arme de foc şi cu săgeţi, şi în acelaşi fel muriră unii după alţii ceilalţi episcopi, preoţi, călugări şi călugăriţe şi diverşi laici, bărbaţi şi femei din clase şi categorii sociale diferite.

A treia scenă - Marea întoarcere a omenirii la Dumnezeu

Sub cele două braţe ale Crucii se aflau doi îngeri, fiecare cu o stropitoare de cristal în mână, în care strângeau sângele martirilor, şi cu acesta stropeau sufletele ce se apropiau de Dumnezeu.”

După încheierea viziunii Sf. Fecioară a spus: Când recitaţi Rozariul, spuneţi după fiecare mister: O, Isuse, iartă-ne, fereşte-ne de focul iadului şi du în cer toate sufletele, mai ales pe acelea care au mai mare nevoie de mila ta.

APARIŢIILE PREASFINTEI FECIOARE MARIA LA FATIMA

 Prima apariţie: 13 mai 1917

Lucia, Francesco şi Iacinta, cei trei pastoraşi, aveau zece, nouă si respectiv şapte ani. 13 mai 1917 era o duminică însorită. Imediat după ora prânzului, cei trei copii se indreptară spre păşune cu turmele lor. Ajungând la locul numit Cova da Iria şi-au lăsat oile să pască şi se puseseră pe joacă, când deodată atenţia le fu atrasă de două lumini asemănătoare fulgerului. Pe urmă o văzură pe Maica Domnului deasupra unui mic stejar verde. Era o Doamnă îmbrăcată toată în alb, mai strălucitoare decât soarele, răspândind o lumină mai limpede şi mai intensă decât un pahar de cristal umplut cu apă cristalină, străbătut de razele celui mai arzător soare, povesteşte Lucia. Faţa sa, de o frumuseţe de nedescris, nu era nici tristă, nici bucuroasă, ci serioasă, cu un aer de mustrare blândă. Avea mâinile împreunate, ca pentru rugăciune, sprijinite pe piept şi îndreptate în sus. De mâna dreaptă îi atârna un rozariu. Veşmintele sale păreau făcute în întregime din lumină. Tunica îi era albă, şi la fel era şi mantia, tivită cu aur, care acoperea capul Fecioarei şi îi venea până la picioare. Nu i se vedeau nici părul, nici urechile. În ce priveşte fizionomia, Lucia nu a putut niciodată să o descrie, pentru că i-a fost imposibil să privească direct acest chip celest, scăldat într-o lumină orbitoare. Vizionarii erau atât de aproape de Stăpâna noastră – la o distanţă de circa un metru şi jumătate –, încât se găseau în nimbul de lumină care o înconjura, sau pe care ea o răspândea. Convorbirea s-a desfăşurat astfel:

SFÂNTA FECIOARĂ: Nu vă temeţi. Nu vă fac nici un rău.

LUCIA: De unde sunteţi, Doamnă?

SFÂNTA FECIOARĂ: Sunt din Cer (Şi sfânta Fecioară ridică mâna pentru a arăta cerul).

LUCIA: Şi ce doriţi Dumneavoastră de la mine?

SFÂNTA FECIOARĂ: Am venit pentru a vă cere să veniţi aici şase luni la rând⁵, în ziua de 13, la aceeaşi oră. Pe urmă voi reveni aici, a şaptea oară.

LUCIA: Şi voi merge şi eu în Cer?

SFÂNTA FECIOARĂ: Da, vei merge.

LUCIA: Şi Iacinta?

SFÂNTA FECIOARĂ: Şi ea.

LUCIA: Şi Francisc?

SFÂNTA FECIOARĂ: La fel, dar el va trebui să recite multe Rozarii.

LUCIA: Maria das Neves este deja în Cer?

SFÂNTA FECIOARĂ: Da, ea este aici.

LUCIA: Şi Amelia?

SFÂNTA FECIOARĂ: Ea va rămâne în purgatoriu până la sfârşitul lumii.

Vreţi să vă oferiţi lui Dumnezeu pentru a suporta toate suferinţele pe care el le va permite, ca act de reparaţie pentru păcatele care îl insultă şi de rugăciune pentru convertirea păcătoşilor?

LUCIA: Da, vrem.

SFÂNTA FECIOARĂ: Veţi avea mult de suferit, dar harul lui Dumnezeu va fi mângâierea voastră.

Când a pronunţat aceste ultime cuvinte, „harul lui Dumnezeu etc.”, a fost pentru prima oară când ea a desfăcut mâinile, transmiţându-ne o lumină atât de intensă, – scrie sora Lucia – încât, pătrunzând în piepturile noastre şi în străfundul sufletelor noastre, ne-a făcut să ne vedem pe noi înşine în Dumnezeu, care era această lumină, mai limpede decât în cea mai bună dintre oglinzi. Atunci, ne-a fost transmis un imbold intim, care ne-a făcut să cădem în genunchi şi să repetăm în gând: „O, Preasfântă Treime, Te ador. Dumnezeul meu, Dumnezeul meu, Te iubesc în Preasfântul Sacrament”.

După o clipă, sfânta Fecioară adăugă:

„Rugaţi-vă Rozariul în fiecare zi, pentru a obţine pacea lumii şi sfârşitul războiului.

Pe urmă, povesteşte sora Lucia, ea începu să se înalţe liniştit, în direcţia răsăritului, până a dispărut în depărtare, în imensitatea cerului. Lumina care o învăluia părea că îi deschide un drum printre aştri.

Read more...